4 persoane, 3 zile, 1 oraș. Pe scurt cel mai frumos cadou primit de ziua mea până acum: un weekend la Budapesta.

Prima zi / vineri

Se face cu greu ora 8:00, ora de ieșire din tura de noapte. Însă nu plec acasă. Sunt ”furat” de ”fata cu care vorbesc” , unul dintre cei mai buni prieteni și ”fata cu care vorbește el” și plecăm la drum. Destinația? Surpriză. Motivul? Îmi aduc aminte că este ziua mea de naștere. Geograf înrăit fiind, aștept ieșirea din Timișoara pentru a ghici destinația. Ne îndreptăm spre Cenad…

-Szeged?

-Nu…

-Budapesta?

-Da!

Mai sunt aproximativ 3 ore de mers, timp în care plănuim… ”pod cu lanțuri, Buda, Pesta, Dunăre, gulaș” .

Primul impact cu orașul a fost destul de plăcut chiar  dacă sensurile unice ne-au cam dat batăi de cap.

Avem rezervare prin Booking la Semiramis Apartment.

Puțin despre cazare:

Cartierul în sine  nu ne-a lăsat o impresie tocmai bună, însă gazdele au fost la înălțime. Am fost întâmpinați cu ciocolată și un bol cu alune pe masă, iar restul pungii era în bucătărie și abia aștepta să fie devorată, dar și cafea naturală la discreție :). După un scurt tur al apartamentului și o discuție cu vecina care a făcut pe ghidul cu mare drag ( cel puțin asta a fost impresia lăsată :)) ), am primit și câteva hărți turistice.

Pentru suma modică de 10 € primim și loc de parcare subteran, închis și supravegheat video.

În concluzie, cazarea a fost locul perfect, unde pentru 3 zile am reușit să ne simțim ca acasă! Am primit cheia și…. am luat-o la pas prin Budapesta.

Primele obiective sunt situate  la circa 15 minute de mers pe jos de la cazare.

Primul obiectiv Piața Eroilor cu Monumentul Mileniului în centru, care mie personal mi-a dat o ușoară impresie de ”Poarta Brandenburg”. Piața este flancată de două clădiri impresionante: Muzeul de Arte Frumoase și Galeria de Artă.

Locație pe hartă

dsc_0016

15409680_1221940614565610_1240987446_o

A urmat Parcul Orașului, aici am dat nas în nas cu Castelul Vajdahunyad. Proiectat de Ignat Alpar, castelul este construit între 1896 și 1908 și este considerat o copie a Castelului Huniazilor din Hunedoara.

Locație pe hartă

DSC_0044.jpg

DSC_0087.jpg

În curtea castelului se află și statuia lui Anonymus care ține un creion în mână, acesta era notarul anonim al regelui Bella al III-lea al Ungariei . Localnicii spun că dacă atingi creionul vei avea mai mult noroc, și tocmai din cauza numărului mare de turiști care doreau să atingă creionul :))) nu am reușit să facem o poză statuii.

Bun… și ca să nu ne oprim aici, am luat metroul și am pornit spre centru. Linia de metrou M1 din câte am aflat după, este a II-a ca și vechime din Europa și a III-a pe plan mondial.

Pentru ca city break-ul a fost în perioada Paștelui, în centru era clasicul târg cu căsuțe. Numai bine am avut ocazia să gustăm din preparatele tradițional, iar prețurile au fost un pic cam ”piperate”. Amicul meu a dat pe 2 beri și o apă plată la 0,5l, 9 euro. După o scurtă plimbare printre căsuțele cu suveniruri am hotărât să mergem până la Podul cu Lanțuri înainte de a merge înapoi spre apartament, pentru că deja se înserase.

A doua zi/ sâmbătă

Sâmbătă, după ce am savurat un mic dejun copios pe terasa apartamentului, am luat direcția stației de metrou.

dsc_0020

Cazarea se află relativ aproape de stația de metrou (cca. 15 minute de mers) Hősök tere (în traducere Piața Eroilor). Magistrala este M1 și de aici circulăm până la ultima stație: Vörösmarty, în piața cu același nume, de-a lungul bulevardului Andrassy.

Locație pe hartă

Plănuim să vizităm partea vestică a Budapestei, Buda, și anume vechea fortăreață. Traversăm vestitul Pod cu Lanțuri, alt set de poze. Momentan vremea este perfectă pentru explorat, răcoarea dimineții fiind încă prezentă. Dunărea și arhitectura orașului ne impresionează. De admirat regimul de înălțime al clădirilor.

dsc_0055

Ajungem la baza dealului fortăreții și alegem să urcăm cu funicularul din dreptul podului. Nu pentru că nu ne place mersul pe jos ci pentru renumele acestui funicular dat în folosință pentru prima dată la 2 Martie 1870. Tot aici se află și kilometrul 0, marcat printr-o clasică bornă kilometrică.

Ajungem sus într-o mică piațetă și aproximativ o oră rămânem cu ochii asupra panoramei orașului Pesta. Încercăm cât mai multe cadre cu aceasta panoramă superbă.

dsc_0105dsc_0073

Datorită abundenței de clădiri impozante, bogate arhitectural și istoric prezente reușim cu greu să păstrăm o ordine a vizitei.

Palatul Regal (cunoscut și sub numele de Castelul Buda) care găzduiește Muzeul Național de Istorie al Ungariei, Librăria Națională și alte instituții culturale. Admirăm clădirea pe exterior și lăsăm muzeul pentru o viitoare vizită.

16111161_1253946438031694_951761763_n

Palatul Sándor sediul instituției prezidențiale  din Ungariei (poza jos stânga), unde avem norocul să prindem exact ora ceremonialului schimbului de gardă, clădirea Teatrului Buda (poza jos dreapta), fostă mănăstire al Ordinului Carmelit funcționând ca teatru încă din anul 1787. De asemenea, monumentele se află la același standard ridicat.

16111705_1253969291362742_1629640044_n15995883_1253981164694888_1838458237_n

În spatele muzeului ne întâmpină o largă promenadă de-a lungul zidului vechii cetăți. Turnuri de apărare, ruine de ziduri, parcuri cu băncuțe plus o înghețată gustoasă fac deliciul momenului. Ne tragem sufletul savurând înghețata și privind furnicarul de turiști de undeva de pe o bancuță. Ne amuzăm și de apariția unui patruped într-un ghiozdan.

Pornim apoi spre cartierul vechi din interiorul cetății. La poalele cetății se întind coline întregi pline de suburbii ale orașului, dând impresia unor favele braziliene. Tânjim după o incursiune într-acolo însă timpul nu ne permite. Se conturează deja următoarea vizită.

dsc_0145

Am dat și peste un mic bazar, care a fost locul perfect pentru cumpărarea suvenirurilor. Prețurile de aici sunt mai mici decât în magazinul de suveniruri Paprika Market din piața Vörösmarty, pe care l-am vizitat cu o zi înainte. Cu vânzătorii chiar puteai să te înțelegi :)) vorbeau engleză, rusă unii știau chiar și un pic de română. Aici poți găsi cadoul perfect pentru cei dragi, deoarece au o gamă largă de produse, chiar poți negocia prețul, spre deosebire de magazine unde prețul este fix.

dsc_0172

Ne apropiem de centrul vechi  la ora prânzului. Terasele restaurantelor erau pline de turiști dornici să savureze o masă tradițională. Vedetele meniurilor erau supele gulaș și puiul cu paprika singurele diferențe fiind deserturile. Un meniu costă de la 10 € în sus. Ne-am tot învârtit pe străduțele cu aspect medieval, demne de o capitală europeană căutând o terasă după plac, dar fără succes (arătau foarte bine toate,însă erau și destul de aglomerate), așa că am hotărât să ne continuăm drumul.

Ajungem în Piața Sfintei Treimi în care se înalță Biserica Mátyás, o bijuterie în stil neogotic. În spatele acesteia, spre fluviu, se află renumitul Bastion al Pescarilor. Numele bastionului provine de la breasla pescarilor care a fost responsabilă cu apărarea acestei porțiuni a zidurilor orașului în evul mediu. Pentru vizita interioară și accesul în turnuri se plătește o taxă, fapt pentru care ne-am mulțumit doar cu partea gratuită. Admirăm priveliștea Dunării și Pestei luminate de razele soarelui de seara.

Locație pe hartă

dsc_0278

Cladirea impunătoare a parlamentului pe partea opusă a Dunării se poate admira de aici în toată splendoarea sa iar în amonte Insula Margit.

Lăsăm bastionul în urmă, cu direcția malul Dunării. Bazându-ne că mergând perpendicular cu fluviul ajungem exact la el, nu ne dăm seama de cartierul ce se așterne în fața noastră și îl subestimăm. Străduțe înguste și întortocheate, pasaje cu scări, pante abrupte, clădiri de locuințe moderne și cu bun gust integrate perfect între cele ce par că zac aici de o veșnicie, câteva masuțe și scaune de fier ale unui bar, toate acestea crează o atmosferă care cu greu te lasă să treci mai departe.

Locație pe hartă

Ajunși pe mal savurăm puțin sunetul valurilor Dunării albastre 😛 și aruncând o privire pe malul opus realizăm că dimensiunile clădirii parlamentului sunt cu mult mai mari (vizual) decât le vedeam de sus. Pe mal, ancorate, zac câteva vase vechi sub pavilionul maghiar ce se leagănă în fața camerelor foto.

parlamentul Ungariei

Traversăm în Pesta cu gândul de a lua masa în piața temporară de Paște, cu un mic ocol prin piața Sfântul Ștefan pentru a admira și bazilica cu același nume (Bazilica Sfântul Ștefan din Budapesta) situată aici și care domină panorma Pestei.

Locație pe hartă

dsc_0071dsc_0345

Ajungem la târg și ne împrăștiem pe la căbănuțele cu mâncare, fiecare după propriile pofte: supe gulaș în pâine, langoși imenși cu brânză și smântână, bere. După masa copioasă fetele fac o vizită în magazinele din împrejurimi în timp ce baieții continuă cu altă bere, cumpărată de această dată de la butic cu 1,20 € și nu de la căsuțe. Ne tăvălim pe niște fotolii așezate la întâmplare în mijlocul pieței între căsuțe, bem, povestim, facem poze. Se lasă seara însă ziua nu se încheie aici. Orașul se pare că acum prinde viață. Și așa și este.

dsc_0363

Tot aici a rămas și capacul obiectivului care, tot timpul savurării berii a stat așezat pe piept, și nu a scos o vorbă când am plecat și a picat…sau poate că hameiul își făcea deja efectul?  :))

Ieșim de pe străduțe pe promenada largă de pe malul Dunării și pornim la pas spre clădirea parlamentului . Atmosfera este una relaxantă, generată cel mai mult de prezența bătrânului fluviu, “Danubius” (Zeul fluviilor) – denumire dată de romani. Limba maghiară parcă nu există datorită fluxului mare de turiști străini prezenți aici. Foșnetele camerelor de ultimă generație ale asiaticilor, grupurile de tineri italieni gălăgioși, fete creole îmbrăcate sumar vorbitoare de spaniolă, delegați nemți la patru ace de pe terasele hotelurilr de lux, o vioară, câte un tramvai și câte un val care se sparge de mal…nu sunt supărătoare ci dau un farmec aparte serilor de aici.

Parcă toate drumurile te duc la Podul cu Lanțuri însă de data aceasta stă nemișcat  în lumina reflectoarelor. Luăm o mică pauză încercând și câteva efecte ale Nikon-ului D5200 achiziționat recent. Tot aici câteva hoteluri plutitoare stau ancorate în timp ce cazații se delectează la cină încântați de o formație muzicală. Cred că prețul unei astfel de croaziere este direct proporțional cu experiența trăită. Sau cine știe?

dsc_0398dsc_0399

Cu puțin înainte de clădirea parlamentului întâlnim un monument mai puțin obișnuit, văzut în broșurile de vizitare, însă neștiind locația lui exactă. Mai exact Pantofii de pe faleza Dunării – 60 de perechi de pantofi de bărbați, femei și copii realizați din metal, înșiruiți pe faleză pe o distanță de 40 de metri, fiind un omagiu adus celor aproximativ 3500 de oameni uciși în al II-lea Război Mondial de către membrii partidului fascist Crucile cu Săgeți. Majoritatea erau executați prin împușcare pe mal, după ce erau puși să se descalțe, mai apoi se prăbușeau în apele Dunării. Sculpturile reprezintă pantofii lăsați în urmă. Locul are o încărcătură aparte.

Locație pe hartă

Monumentul Pantofii de pe faleza Dunării

Trecem de această pată neagră din istorie și ajungem la baza clădirii parlamentului. Și consolându-ne cu ideea că oamenii pot lăsa în urmă și lucruri frumoase.

dsc_0424

Aici forfota de odinioară a dispărut și se mai aud doar valurile. Ne așezăm și zăbovim îndelung pe treptele ce coboară pînă în apele Dunării, care nu te lasă să te desparți de ea.

Spre cazare alegem să hoinărim pe străzi cu gândul că așa vom petrece mai mult timp aici. O căutare pe Google Maps și ne dăm seama că stația de metrou este la distanță egală cu cea până la cazare. Avantajul mersul pe jos.

Ajungem și la apartament însă, deși epuizați de această zi plină, nu vrem să dormim știind că mâine este plecarea. Așa că desfacem o sticlă de vin și pălăvrăgim până târziu în noapte…

A treia zi/ duminică

Duminică dimineața, după ce am savurat un ultim mic dejun pe terasa apartamentul, ne facem bagajele, predăm cheia și mergem să luăm un ultim contact cu orașul.

Facem un mic sondaj pe internet și hotărâm sa vizităm Muzeul Spitalul din Stâncă. Complexul se intinde pe o suprafață de 10 km pătrați, și constă în kilometri de galerii subterane aflate chiar în dealul cetății Buda.

Excursia începe cu vizionarea un scurt metraj de aproximativ 15 minute, după care am fost preluați de ghid.

Galeriile din stâncă au fost folosite inițial ca spații de depozitare, însă în timpul celui de-al II-lea Război Mondial și a Revoluției Maghiare din 1956 a fost organizat și folosit ca și spital de urgențe. Spitalul deține 200 de locuri pentru răniți, însă după spusele ghidului în acele timpuri ajungea să fie internați și peste 600 de răniți. Pe holuri încă mai sunt depozitate lăzi cu medicamentele și ustensilele folosite de către personalul medical. Expoziția de figuri de ceară (cea mai mare din Ungaria) care imite perfect ceea ce s-a intâmplat, te face să ”trăiești” acele clipe negre din istorie.

Partea a doua a excursiei continuă cu buncărul antiatomic, contruit în perioada Războiului Rece.

Pentru că fotografia este interzisă în muzeu, am făcut poze doar la intrare. Dacă ați ajuns la Budapesta vă recomandăm să vizitați muzeul.

dsc_0005

Pentru că foamea s-a instalat pornim în căutarea unui loc de luat masa. Parcăm mașina undeva lângă Piața Libertății, unde am făcut un mic popas pentru a face câteva poze.

Locație pe hartă

Masa de prânz am luat-o la Jack’s Burger, un local drăguț cu bugeri delicioși din apropierea Bisericii Sfântului Ștefan.

Locație pe hartă

După o masă copioasă, ne așezăm confortabil pe scările unui parc din apropiere. Luăm niște vitamina D de la soare și savurăm o bere liniștiți.

Și da! Îmi dau seama de un mare plus. Nimeni nu te întreabă de ce deții o doză de bere desfacută în mână. Like!

dsc_0038

Locație pe hartă

Pornim spre casă cu gândul de a reveni cât mai curând posibil, deoarece un oraș ca Budapesta nu poate fi vizitat în totalitate intr-un timp atât de scurt.

Cam atât din această vizită, sperând că v-am făcut curioși să vizitați Budapesta, în caz că nu ați făcut-o deja.

Vă mulțumim!

Semnat: TropaTropiștii .

Advertisements